luni, 25 ianuarie 2010

Gunoi,mizerie,dragoste,prietenie,bucurie,dezastru,frumusete,nimic


Este ciudat ca in acele momente de maxima siguranta soarta continua sa te loveasca cu pumnii. Totul din banal devine surprinzator , dar banuiesc ca nimic nu mai conteaza. Ultima perioada a fost ca un dus rece , o trezire la realitate, un abandon al copilului ce eram candva si pe care acum il urasc acum atat de mult. Atat de naiv , increzator in toti prietenii , atatea amintiri si atata pierdere de vreme . Totusi sa nu merite nimic in lumea asta timpul si atentia noastra? Acum cateva zile as fi spus ca nu merita, dar apoi te-am cunoscut pe tine cand credeam ca te cunosc destul. Acele momente in care tremuram impreuna , au fost pur si simplu perfecte in simplitatea lor. Simteam ca sunt unde trebuie sa fiu si unde vreau sa fiu. Totul era perfect , cel putin in sufletul meu. As fi naiv sa spun ca aceea era dragoste si prost sa ignor sentimentul dar de un lucru sunt sigur. Eram fericit . Ma simteam mai aproape ca oricand de acele idealuri pe care le vanez tot timpul, si ma bucuram de simplitatea faptului si de prezenta ta. Refuz sa mai cred in prieteni dar pentru mine ai devenit ceva mai mult de atat, esti o parte din viata mea . Daca te-as pierde vreodata nu as pierde un prieten ci ar muri o parte din mine . Asa ca tot ce-ti cer este sa nu-mi inseli increderea . Ma bucur ca faci parte din viata mea , esti un copil cat pentru amandoi si o sa  avem grija unul de altul. Pana la urma se pare ca momentele mici sunt viata noastra chiar daca cele mari sunt cele ne marcheaza. Si ca sa nu mai intelegi nimic o sa inchei acest articol cu : Mi-as dori sa fiu o piatra pe fundul unui rau. Dar pana atunci somn usor .....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spuneti-va parerea !