Eu admir fiecare picatura de ploaie,
Atat de singura, in plina furtuna,
Si de libera incat poate sa zboare,
Tu vezi doar baltile formate,
Si pasesti cu grija,
Calci pe imagini usor deformate,
Pe care le lasi sa te inece.
Dar pana la urma nu vei mai simti,
Nici ploaia, nici vantul sau frigul,
Vei trece peste toate,
Si te vei oglindii in apa,
Unde vei vedea cat esti de calda,
Iar atunci vei renaste din valuri,
Te vei ridica deasupra norilor,
Mai presus de orice furtuna,
Iar eu voi fi o picatura de ploaie,
Ce va sta linistita pe obrazul tau,
Mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spuneti-va parerea !